Tăcerea ta mă doare,
I-un gând neînțeles,
Numai de tine știut,
Pierdut prin labirintul
Părului tău nebun.
E târziu pentru vorbe,
Ne-am spus cam tot
Ce vântul ne-ntreba.
Printre petale te ascunzi,
Misterul tău i-al lumii început.
Nici un sărut, nici un cuvânt.
Suntem doi străini.
Pe după meșteșugite gesturi
Te dai cu un surâs,
Dar ochii te trădează,
Tu ai plecat de mult.
Și vor veni iar
Nesfârșite nopți
Și ploi reci de toamnă,
Și beții devoratoare,
Stimată doamnă.
Pe unde ai trecut
Icoana ta a rămas
Și fluturi albi se strecoară abil
Ca atunci când eram copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu