În noaptea de unde vin e numai lumină,
E departe țărmul spre care mă îndrept,
Corabia dă semne de neliniște și ea-i de vină
Că nu mai ascult de nici un precept.
Că doar oceanul i-acum casa mea,
Că nu mai știu de mult cum te cheamă,
Că doar o umbră de-a mea acuma mai vrea
Să-mi spună că nu am de ce sa am teamă.
În noaptea de unde vin e numai lumină,
Dar nu mai știu să mă-ntorc acasă,
Sau poate vreau doar să am luna vecină,
Poate-am uitat cât ești de frumoasă.
Pe urmele tale umblu nebun și nu știu
Dacă sunt mort sau sunt încă viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu