Unde sunt ochii tăi, fată, mirată, curată,
Unde sunt mâinile tale mici și subțiri,
Unde-s poveștile noastre de altădată,
Unde sunt gândurile trădate-n priviri?
Nu am uitat nimic, nu am vrut să uit nimic.
E vremea amintirilor, dar e mult prea devreme.
Lumea toarce domol dup-al său vechi tipic.
Sunt prea bătrân ca să am a mă teme.
Departe i-acum semeția de-atunci,
La fel și bravura din faptele mele.
Nu mai alerg sa te prind când în valuri te-arunci.
Nu te mai caut prin uitate castele.
Eu nu mai sunt eu și viața-mi e plată.
Ai rămas doar un nume, frumoasă fată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu