A fost într-o zi de Bacovia,
Pentru Arghezi era prea târziu
Printre parți, Nichita-nvia
Ion Barbu zâmbea zurbagiu.
Erau niște versuri deja spuse
Nu bizare, ci banale
Cuvintele se așterneau supuse
Cu rare străluciri mai triviale.
Nu mai era nimic de zis,
Blaga epuizase concertul
Labiș nu fusese greu de ucis
Cu greu s-exprima introvertul.
Printre uzine m-am născut, într-un tărâm de basm.
Semne fără coerență, armonie într-un marasm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu