Despre Ei, sau cum am învațat să-mi iubesc țara

Daca dai de cuvinte sparte,
De gânduri fără idei,
De speranțe mai mult deșarte,
E semn că acolo sunt ei.

Cu fețe hâde, cu rânjete largi,
Cu haine scumpe, cu opere complete,
Cu învățături foarte vagi,
Mulți sunt profesori, cu diplome-n perete.

Alții sunt oameni de vază,
Mânuitori de mase și dolari,
De nici nu-ti mai trebuie pază
Viespiile omoară canari.

Este putoare, venin, lehamite și vomă îmi iese pe-o nară,
Mult prea târziu i-acum să ne mutăm în altă țară.