Hermeneutica freudiană a unor visuri pierdute

Unde sunt ochii tăi, fată, mirată, curată,
Unde sunt mâinile tale mici și subțiri,
Unde-s poveștile noastre de altădată,
Unde sunt gândurile trădate-n priviri?

Nu am uitat nimic, nu am vrut să uit nimic.
E vremea amintirilor, dar e mult prea devreme.
Lumea toarce domol dup-al său vechi tipic.
Sunt prea bătrân ca să am a mă teme.

Departe i-acum semeția de-atunci,
La fel și bravura din faptele mele.
Nu mai alerg sa te prind când în valuri te-arunci.
Nu te mai caut prin uitate castele.

Eu nu mai sunt eu și viața-mi e plată.
Ai rămas doar un nume, frumoasă fată.

Despre Ei, sau cum am învațat să-mi iubesc țara

Daca dai de cuvinte sparte,
De gânduri fără idei,
De speranțe mai mult deșarte,
E semn că acolo sunt ei.

Cu fețe hâde, cu rânjete largi,
Cu haine scumpe, cu opere complete,
Cu învățături foarte vagi,
Mulți sunt profesori, cu diplome-n perete.

Alții sunt oameni de vază,
Mânuitori de mase și dolari,
De nici nu-ti mai trebuie pază
Viespiile omoară canari.

Este putoare, venin, lehamite și vomă îmi iese pe-o nară,
Mult prea târziu i-acum să ne mutăm în altă țară.

Bibliografie

A fost într-o zi de Bacovia,
Pentru Arghezi era prea târziu
Printre parți, Nichita-nvia
Ion Barbu zâmbea zurbagiu.

Erau niște versuri deja spuse
Nu bizare, ci banale
Cuvintele se așterneau supuse
Cu rare străluciri mai triviale.

Nu mai era nimic de zis,
Blaga epuizase concertul
Labiș nu fusese greu de ucis
Cu greu s-exprima introvertul.

Printre uzine m-am născut, într-un tărâm de basm.
Semne fără coerență, armonie într-un marasm.