Degeaba credeam în vorbele tale
Degeaba credeam că nu ştii să minţi
Degeaba te deschideai în petale
Degeaba ne pierdeam în şoapte fierbinţi
Mai bine era să fi fost altădată
Mai bine era să nu ne-ntâlnim
Mai bine pădurea era fermecată
Mai bine gândul era anonim
De tine nu-mi pasă, nici de numele tău
Eşti doar o nălucă, eşti doar o poveste
În faţă-i pustiu, în spate e hău
Şi zeii sunt reci, rătăciţi printre creste
Nimic nu pare să aibă noimă, eşti prea departe
Acum sunt doar un copil prea aproape de moarte
imi place cum curge poezia pana la negatia care este totusi salvata de "esti o poveste"
RăspundețiȘtergere