Vise reci îmi tulbură somnul,
Pașii-mi tot mai singuri vin dinspre ieri.
Mai mult prin spelunci îmi adun gândul
Și duse-s acum frumoasele veri.
După cuvinte stângaci mă ascund,
Iepurii verzi aleargă prin strană,
Pe după cruce-i un pictor fecund
Ce colorează un urs fară blană.
Castelele mele se prăbușesc.
Cavalerii dezertează tăcuți.
Nu-mi vin în fire nici când iubesc.
E dublu limbajul, sabia-scuți.
De mult nu mai știu cum arăți sau ești
Și iar mi te recompun din povești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu