Sonet de toamnă târzie

Într-un decor de sfârşit de lume,
Într-o lume lipsită de conţinut,
Printre poezii mai mult postume,
Cuvintele au chipul slut.

Turnirurile sunt acum carnavaluri,
Dar măştile au devenit străvezii,
Metafora se pierde-n pluraluri,
Iar cavalerii au nume hazlii.

Nopţile nu mai au mistere,
Frunzele cad inutil,
Jurămintele sunt efemere
Şi adevărul se-ascunde umil.

Nu mai întindem mâna să pipăim, privim doar prin ochean,
Pădurea nebună nu se mai vede, decât pe micul ecran.