Într-un decor de sfârşit de lume,
Într-o lume lipsită de conţinut,
Printre poezii mai mult postume,
Cuvintele au chipul slut.
Turnirurile sunt acum carnavaluri,
Dar măştile au devenit străvezii,
Metafora se pierde-n pluraluri,
Iar cavalerii au nume hazlii.
Nopţile nu mai au mistere,
Frunzele cad inutil,
Jurămintele sunt efemere
Şi adevărul se-ascunde umil.
Nu mai întindem mâna să pipăim, privim doar prin ochean,
Pădurea nebună nu se mai vede, decât pe micul ecran.
miercuri, 20 octombrie 2010
miercuri, 29 septembrie 2010
Radu Stanca: Cea mai frumoasa floare
Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?"
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"
Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"
http://www.youtube.com/watch?v=lxR13q6SzJw&feature=related
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"
Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"
http://www.youtube.com/watch?v=lxR13q6SzJw&feature=related
miercuri, 16 iunie 2010
Carpe diem
Azi iar e o zi mare presimt și telefonul sună tembel,
Televizorul se uita la mine pieziș.
Pe masa-i o sticla aproape goala (de-aseară).
Nu plouă bacovian, dar mie mi-e sete
Și-aș vrea să beau iar și iar,
De vina-s niște amintiri mai mult secrete.
Pe stradă oameni trec, grăbiți sau nu,
Fericiți sau nu. Trec, pur și simplu.
Cerul e mai mult senin, cu presiune în scădere
Până și horoscopul e prietenos azi.
Mi-e prea lene să-mi fie silă,
E prea târziu să mă răzvrătesc,
E prea lumină să-mi fie milă,
E prea banal să fie livresc.
Pe urmele tale aș vrea să plec, dar sunt prea bătrân,
Nu mai există mâine, numai azi.
Și nici azi nu-i cine știe ce…
Televizorul se uita la mine pieziș.
Pe masa-i o sticla aproape goala (de-aseară).
Nu plouă bacovian, dar mie mi-e sete
Și-aș vrea să beau iar și iar,
De vina-s niște amintiri mai mult secrete.
Pe stradă oameni trec, grăbiți sau nu,
Fericiți sau nu. Trec, pur și simplu.
Cerul e mai mult senin, cu presiune în scădere
Până și horoscopul e prietenos azi.
Mi-e prea lene să-mi fie silă,
E prea târziu să mă răzvrătesc,
E prea lumină să-mi fie milă,
E prea banal să fie livresc.
Pe urmele tale aș vrea să plec, dar sunt prea bătrân,
Nu mai există mâine, numai azi.
Și nici azi nu-i cine știe ce…
luni, 14 iunie 2010
Culese de pe net: Lectia de fiscalitate
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
joi, 13 mai 2010
Iacob Cazacu-Istrati: ROSTUL/ http://www.onofrei.net
ROSTUL
Când te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Când te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întâmpla si atunci când te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, mânios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întâmplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Avem o Tara fara rost, în orice sens vreti voi.
O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamântul si credinta.
Batrânii. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai, de care, dinadins au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamânde si batute, asta au ajuns batrânii nostri.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atâtea grozavii e stearsa de pe banda..
Fara batrâni nu exista familie. Fara batrâni nu exista viitor.
Pamântul. Care pamânt? Cine mai e legat de pamânt în tara aia? Cine-l mai lucreaya cu tragere de inima,cine mai poate rodi ceva din el? La noi a luat nastere asa numit-a “agricultura de import”. Pe timpul guvernarii comuniste s-a facut totul ca taranii sa-si cumpere rosiile si pulpele,labutele si… de la hypermarketuri, aduse din Turcia,Bulgaria,UE. Cântatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pâna de Ignat în curând pot deveni imaginatii, vise…Pot sa dispara!
Cine a stat la conducere de atunci, din 1940 pâna mai ieri? Cei care se trag din betivii, lenesii si nebunii satului- astia lupta opozitie sa ne conduca si acum.
Neam de neamul lor n-a avut pamânt, ca nu erau în stare sa-l munceasca. N-au stiut ce înseamna pamântul, câta liniste si câta putere îti da, ce povetti îti spune si cât sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri… I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la câmp cu ciorba întraistuta. Pe toti gângavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii “primari la selsovet” secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care ne-au îngropat neamul pe marginile drumului pâna in Siberia…Care si astazi îsi tradeaza neamul,îsi vinde tot ce e mai scump,valorile nationale: limba, istoria, pamântul.
Credinta. O mai poarta doar batrânii si taranii, câti mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de câmp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Când or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu…
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tâtele si portofelul burdusit, care se poarta la nunti, botezuri si înmormântari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor. Seaccesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamântul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza.
Fetele noastre se prostitueaza pâna gasesc un italian batrân si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pâna gasesc un italian batrân cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni ai sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti bunicii, pune o samânta într-un ghiveci si aprinde o lumânare pentru vii si pentru morti…
Sa traiesti!
Când te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Când te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întâmpla si atunci când te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, mânios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întâmplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Avem o Tara fara rost, în orice sens vreti voi.
O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamântul si credinta.
Batrânii. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai, de care, dinadins au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamânde si batute, asta au ajuns batrânii nostri.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atâtea grozavii e stearsa de pe banda..
Fara batrâni nu exista familie. Fara batrâni nu exista viitor.
Pamântul. Care pamânt? Cine mai e legat de pamânt în tara aia? Cine-l mai lucreaya cu tragere de inima,cine mai poate rodi ceva din el? La noi a luat nastere asa numit-a “agricultura de import”. Pe timpul guvernarii comuniste s-a facut totul ca taranii sa-si cumpere rosiile si pulpele,labutele si… de la hypermarketuri, aduse din Turcia,Bulgaria,UE. Cântatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pâna de Ignat în curând pot deveni imaginatii, vise…Pot sa dispara!
Cine a stat la conducere de atunci, din 1940 pâna mai ieri? Cei care se trag din betivii, lenesii si nebunii satului- astia lupta opozitie sa ne conduca si acum.
Neam de neamul lor n-a avut pamânt, ca nu erau în stare sa-l munceasca. N-au stiut ce înseamna pamântul, câta liniste si câta putere îti da, ce povetti îti spune si cât sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri… I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la câmp cu ciorba întraistuta. Pe toti gângavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii “primari la selsovet” secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care ne-au îngropat neamul pe marginile drumului pâna in Siberia…Care si astazi îsi tradeaza neamul,îsi vinde tot ce e mai scump,valorile nationale: limba, istoria, pamântul.
Credinta. O mai poarta doar batrânii si taranii, câti mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de câmp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Când or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu…
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tâtele si portofelul burdusit, care se poarta la nunti, botezuri si înmormântari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor. Seaccesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamântul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza.
Fetele noastre se prostitueaza pâna gasesc un italian batrân si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pâna gasesc un italian batrân cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni ai sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti bunicii, pune o samânta într-un ghiveci si aprinde o lumânare pentru vii si pentru morti…
Sa traiesti!
miercuri, 12 mai 2010
...
Se strange un trib de indieni si merg la Big Chief:"Big Chief, ce facem, strangem lemne, o sa fie iarna grea?","Da, strangeti!". Dupa o luna, iar se strange tribul si merge la Big Chief: "Big Chief, ce facem, mai strangem lemne, o sa fie iarna grea?","Da, strangeti!". Dupa inca o luna tribul revine cu aceeasi intrebare, dar de data aceasta Big Chief cere timp de gandire, intra in cort si suna la institutul meteo: "Buna ziua! Spuneti-mi, va rog, prognozati o iarna grea?", "Da, o sa fie o iarna grea. Indienii fac provizii masive de lemne."
luni, 15 martie 2010
Vodafone reloaded
Eram în avion… mă plictiseam… Şi ghici cine se aşează lângă mine?… [Mutu frate] Mă gândesc cum să mă bag în seamă fără să par un fan disperat… şi-mi vine-n cap prenumele lui… Adi… il caut pe Facebook… îi recunosc poza, îi umblu pe profil. Şi văd ce-i place. Ghici ce? Cocaina frate… Ce fac.. Şoptesc ” Băi ce-ar merge o linie acuma” cât să mă audă. Băi şi scoate punga frate… facem 3 liniuţe… ne facem praf… Ne împrietenim şi pe Facebook…
joi, 18 februarie 2010
...
Fæder ūre, ðū ðē eart on heofonum,
Sī ðīn nama gehālgod.
Tō becume ðīn rice.
Gewurde ðīn willa
On eorþan swā swā on heofonum.
Urne gedægwhamlīcan hlāf syle ūs tōdæg.
And forgyf ūs ūre gyltas,
Swā swā wē forgyfaþ ūrum gyltendum.
And ne gelæd ðū ūs on costnunge, ac alȳs ūs of yfele.
Sōþlice.
Sī ðīn nama gehālgod.
Tō becume ðīn rice.
Gewurde ðīn willa
On eorþan swā swā on heofonum.
Urne gedægwhamlīcan hlāf syle ūs tōdæg.
And forgyf ūs ūre gyltas,
Swā swā wē forgyfaþ ūrum gyltendum.
And ne gelæd ðū ūs on costnunge, ac alȳs ūs of yfele.
Sōþlice.
joi, 11 februarie 2010
...
"HWÆT, WE GAR-DEna in geardagum,
þeodcyninga þrym gefrunon,
hu ða æþelingas ellen fremedon!
oft Scyld Scefing sceaþena þreatum,
monegum mægþum meodosetla ofteah,
egsode eorlas, syððanærest wearð
feasceaft funden; he þæs frofre gebad,
weox under wolcnum weorðmyndum þah,
oð þæt him æghwylc ymbsittendra
ofer hronrade hyran scolde,
gomban gyldan; þæt wæs god cyning!"
þeodcyninga þrym gefrunon,
hu ða æþelingas ellen fremedon!
oft Scyld Scefing sceaþena þreatum,
monegum mægþum meodosetla ofteah,
egsode eorlas, syððanærest wearð
feasceaft funden; he þæs frofre gebad,
weox under wolcnum weorðmyndum þah,
oð þæt him æghwylc ymbsittendra
ofer hronrade hyran scolde,
gomban gyldan; þæt wæs god cyning!"
joi, 28 ianuarie 2010
quotation of the day
A communist is like a crocodile: when it opens its mouth you cannot tell whether it is trying to smile or preparing to eat you up.
Winston Churchill
Winston Churchill
Abonați-vă la:
Postări (Atom)