Un gând

Adu încet creionul lângă hârtie,
Scrie primul cuvânt care îți vine în minte,
Sau mai bine desenează ceva,
Un copac, sau mai bine o pădure.
Lângă pădure, un lac și o casă.
Sau mai bine, ascultă pădurea,
Ascultă cu atenție, până când îi pot auzi muzica.
Sau mai bine uită toate astea
Și uită-te la stele.
Și numără-le de la stânga la dreapta,
Sau de la dreapta la stânga,
Sau în zigzag.
Știu ca nu poți,
Dar trebuie să încerci;
Așa e când te joci cu infinitul.



Eu mă mint și-mi spun că pot,
E felul meu de-a crede că încă mă iubești.

Haiku

O lacrimă stea

Scrie pe cer poeme,

Umbre de vise.

De te fabula narratur

Vise reci îmi tulbură somnul,
Pașii-mi tot mai singuri vin dinspre ieri.
Mai mult prin spelunci îmi adun gândul
Și duse-s acum frumoasele veri.

După cuvinte stângaci mă ascund,
Iepurii verzi aleargă prin strană,
Pe după cruce-i un pictor fecund
Ce colorează un urs fară blană.

Castelele mele se prăbușesc.
Cavalerii dezertează tăcuți.
Nu-mi vin în fire nici când iubesc.
E dublu limbajul, sabia-scuți.

De mult nu mai știu cum arăți sau ești
Și iar mi te recompun din povești.

Manastirea Polovragi

Nemurirea mea

Știu
Nu știu
Vreau
Nu vreau
Poate tu
Poate da
Poate azi
Că mâine-i târziu

Știi
Nu știi
Vrei
Nu vrei
Poate eu
Poate da
Poate azi
Că mâine-i târziu

Știm
Nu știm
Vrem
Nu vrem
Cu pași repezi vine
Și se ține bine

Dar eu nu mă tem
Pe tine te chem
Să te am aproape
Într-un miez de noapte

Dar eu vreau să știu
Când o fi să vină
Că azi e târziu
Și e lună plină
Și nici mâine să nu vină
Când o fi lumină
Că eu nu mă tem
Pe tine te chem
Zeitate ruptă dintr-o stea
Frumoasa mea.

Dar și mai bine-ar fi
Să nu vină niciodată,
Frumoasă fată.

Sonet (decasilabic) perfect (inutil)

Știu că e inutil să vrei să zbori
Păsările mai dibace o fac
Turnuri semețe se-nalț printre nori
Mașini reci realitatea prefac

Viitorul nu sună bine azi
Cerberii minții lucrează din greu
Gânduri rebele se-ascund printre brazi
Libertatea i-un vis azi și mereu

Imagini desprinse vin și se duc
Fără nici un țel prin lume m-abat
Dragostea e doar un lucru caduc
Nu mai vreau nimic de când am plecat

Idei fără noimă și vocale seci
Văd doar pe unde trufașă tu treci

S(onet) R(ămas) I(ntimidat)

Cu ochi impersonali și fără sentimente,
Purtând haine civile cu aer militar,
Par să nu vrea nimic și n-au gânduri concrete,
Simple marionete cu mers ilar.

Ascultă tot și nu spun nimic
Și mint cu naturalețe desăvârșită,
Știu să ascundă universuri într-un ibric,
Râd rar, pe ascuns, cu voce hârșâită.

Știu să citească, fără să-nțeleagă multe,
Dar conduc mașina perfect,
S-au infiltrat de mult printre culte
Și-n general peste tot ce-i infect.

De-atunci și de-acum, nu visează decât s-ajungă generali
Și unii și-ajung, lăsând în urmă sânge și germeni fecali.