I-am urmărit cu interes pe acești oameni. În 20 de ani de istorie așa-zis postcomunistă, au apărut personaje care, sub orice regim, sau deasupra oricărui regim și a legilor țării (așa șchioape cum sunt), au reușit să ”se descurce” și chiar mai mult decât atât să facă jocurile în această țară, devenită peste noapte un el dorado al Europei. Pentru ușurința exprimării, pentru a păstra proprietatea termenilor și pentru a evita orice dubii, am să mă refer la ei ca fiind ”pușcăriabili”.
Nu am să dau nume de pușcăriabili (îi recunoaște oricine) și nici nume de partide, pentru că într-un fel sau altul rămășitele fostului PCR și ale fostei Securități au condus fără probleme o populație formată în majoritate de asistați social.
Am să încerc să fac însă o listă neexclusivă de evenimente semnificative pentru starea de fapt din România de azi, încercând să păstrez o oarecare cronologie:
binecunoscutele mineriade (cea mai cunoscută este cea din 13-15 iunie, dar nici celelalte nu sunt de lepădat; seria mineriadelor s-a incheiat cu faimoasa bătălie de la Costești și cu nu mai puțin faimoasa ”Pace de la Cozia”; mineriadele au lăsat în urmă morți și răniți și nu în ultimul rând o traumă pentru cel puțin o generație; deși statul a fost aproape anihilat în instituțiile sale fundamentale, deși drepturile cetățenești au fost călcate în picioare, nu au existat nici un fel de vinovați și nici un fel de vină; au fost rațiuni de stat, iar primul pușcăriabil al țării este acum un pensionar de vază și conduce ”onorific” partidul care este urmașul cu acte în regulă al fostului PCR);
refuzul autorităților de a permite intrarea în țară a Regelui Mihai (mai mult ca orice în vremuri incerte, aveam nevoie de repere morale, iar vizita acestei personalități uriașe ar fi pus în dificultate grupul de pitici comuniști care conducea țara pe atunci; tot aici aș menționa printre faptele de glorie ale acestui popor care iși devorează eroii, scoaterea din sediul unui partid istoric, pe care el îl reînființase, a lui Corneliu Coposu, scăpat de furia maselor de mineri de un vehicul blidat al armatei adus acolo de primul pușcăriabil al țării, cu singurul scop de a arăta lumii fața sa ”democratică”);
fenomenul CARITAS/FNI/FNA... (si în acest caz este vorba de o mână de pușcăriabili, care bucurându-se de campanii favorabile conduse de jurnaliști iscusiți, și-au bătut joc de economiile a milioane de oameni, pentru că, nu-i așa, în mult hulitul capitalism totul este permis; inutil să mai menționez că în acest caz, o singură persoană a ajuns în închisoare și aceea, din motive de protecție personală, preferă să stea acolo);
devalizarea BANCOREX (aici trebuie menționat planul lui Ceaușescu în caz de ocupare a țării: acesta prevedea obținerea de fonduri și plasarea acestora în străinătate pentru a continua lupta împotriva invadatorului, ceea ce se traduce prin acțiuni pur economice, unele dintre ele, menite să saboteze orice fel de acțiuni ale inamicului; astfel se face că fondurile lui Ceaușescu au dispărut fără urmă, iar cea mai mare bancă română de comerț exterior s-a prăbușit misterios, fără ca, bineînțeles, nimeni să nu fie vinovat; imediat după aceea au apărut însă televizuini particulare, bănci particulare, mari oameni de afaceri despre care nu era și în continuare nu este de ”bon ton” să întrebi de unde au avut banii);
privatizările frauduloase (în aceeași linie cu devalizarea BANCOREX, fabricile și uzinele comuniste au fost vândute la preț de nimic, împreună cu resursele naționale, în beneficiul unor mic număr de pușcăriabili, azi oameni de afaceri respectabili);
înregimentarea presei (pe măsură ce pușcăriabilii au început să ocupe un loc din ce în ce mai important în societate, aceștia au început să-și construiască propriiile trusturi de presă, pentru că, nu-i așa, nu există un instrument mai important de control al maselor decât presa).
Unde ne aflăm acum? În plin haos. Ce se poate face? Nimic. Există doar câteva posibilități: să fii sărac cu duhul și să nu-ți pese, să cooperezi cu sistemul sau să pleci din țară încercând să uiți că patria ta, locul unde se odihnesc strămoșii tăi, nu mai e decât un tărâm mitic, de poveste.
